A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudelenoastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneştia tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de culturăal fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a puteaconvorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.
A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră estecreată şi-I aparţine Lui.
Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntemopera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o El. Orice altscop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei lui Dumnezeu nu ne va aduce decâtdezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creaţi cu un scop bine determinat de Creatorulnostru şi El ne-a pus la dispoziţie toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuireanoastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şidescoperitor al voinţei Sale. A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei luiDumnezeu, în ceea ce priveşte sensul si scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personaldupă aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulţumirile noastre Celui cene-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greşit, ci dincontră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis simodelul unic, minunat, născut ca şi noi din carne si sânge si având aceleaşi cerinţe ca alenoastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui.
Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită.
Toate popoarele lumii,chiar şi cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fonduloricărui cult religios.
A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv alrugăciunilor noastre.
Acest corp care deşi este o capodoperă a Maestrului Creator, totuşiîn urma neascultării faţă de voinţa Stăpânului şi-a pierdut starea de fericire veşnică încare a fost orânduit la început şi pe care altfel ar fi putut să şi-o păstreze. Uneltirilediavoului însă l-au determinat să-şi satisfacă dorinţele şi poftele personale călcând voinţasi porunca Creatorului, aşa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moştenitoarecredincioasă a primului si neascultătorului ei reprezentant. Astfel, de la primul act deneascultare al omului a intrat în lume moartea şi suferinţă. Corpul nostru se zbuciumă înzadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie să aibă loc.Ferice de cei ce-şi descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentăcă în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această comoară ce nu va pieri odată cu trupullor, ci din contra, întocmai ca un prizonier captat în lanţuri, e dornic de adevar şi delumină, suspină după revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se vaîntâmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie.Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cumateria corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuinteiii da usurinta.Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer,fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiintanoastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci candvenim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.
