Sunt tot mai puţini cei ce l-au cunoscut pe
Părintele Arsenie Boca. Tot mai puţini sunt cei ce-şi amintesc de Părintele
Arsenie şi pot să dea mărturie despre el. Din toţi aceia câţi mai sunt, nu toţi
au competenţa necesară, iar unii dintre ei au un cerc prea restrâns de acţiune
şi de răspândire a cuvântului. Mai sunt şi din aceia care, deşi sunt bine
informaţi, au ezitări când e vorba să dea mărturie
despre cel ce a fost, este
şi va fi Părintele Arsenie, în cer şi pe pământ. În acelaşi timp, sunt însă
mulţi, în vremea noastră, cei ce doresc să afle şi să ştie câte ceva despre
Părintele Arsenie cel de odinioară, dar cu acţiune şi în vremea noastră, mai
ales prin lucrarea sa, intitulată Cărarea
Împărăţiei.
Eu însumi am fost întrebat adeseori în mânăstirea
noastră, în alte mânăstiri şi în multe oraşe: „Ce ne puteţi spune despre
Părintele Arsenie?” La fel, mi s-a cerut de multe ori: „Spuneţi-ne ceva despre
Părintele Arsenie.” De fiecare dată am răspuns cu plăcere la aceste solicitări
şi am pus în atenţia ascultătorilor tot ce am socotit mai important din cele ce
le ştiu despre acest om mare, ca şi care nu ştiu să mai fi fost unul asemenea
dintre cei cunoscuţi de mine, ca lucrători în Biserică. Aceasta a fost până
acum.
De acum înainte şi deocamdată, cel mai bun
răspuns, răspunsul cel mai autorizat la întrebarea „Cine a fost, ce a făcut şi
ce a gândit Părintele Arsenie?” ni-l dă cartea de faţă, pe care o recunoaştem
ca cea dintâi carte competentă despre Părintele Arsenie, o carte serioasă şi
vrednică de a fi luată în seamă, pe care o recomandăm cu toată inima, în
vederea folosului duhovnicesc.
Autorul cărţii de faţă a făcut această lucrare ca
proiect de teză de licenţă în teologie. El a lucrat cu seriozitatea cuvenită, a
adunat material, l-a selectat şi l-a organizat cu rigorile cerute pentru o
lucrare ştiinţifică. Lucrarea a fost apreciată ca foarte bună, iar autorul ei,
pe nume Ioan Gînscă (Ionuţ, cum îi zicem noi, prietenii) a fost declarat
licenţiat în teologie. Ea este a doua lucrare de licenţă a autorului, pentru că
ei îi premerge licenţa realizată la Facultatea de Arte Vizuale, cu care a
obţinut titlul de licenţiat la prima facultate.
Când Ionuţ mi-a oferit un exemplar din lucrarea sa despre Părintele
Arsenie, am aranjat lucrurile în aşa fel ca această lucrare să-mi fie imprimată
pe casete ca s-o pot studia, iar studiind lucrarea, mi-am dat seama de valoarea
ei şi l-am îndemnat s-o tipărească, spre a ajunge la cititori. La fel au gândit şi alţi prieteni ai
noştri şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, iată că s-a ajuns la această carte, care
porneşte la propovăduire ducând la cititori nu numai informaţii despre
Părintele Arsenie, ci şi multe din gândurile lui, cuprinse în partea de mijloc
a cărţii, intitulată „O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de
capete”. Sinteza gândirii Părintelui Arsenie este prezentată pe idei puse în
ordine alfabetică, aşa încât cititorul se poate orienta şi îşi poate alege ceea
ce‑l interesează în primul rând.
Ca unul care am contribuit şi eu la această lucrare cu informaţiile
pe care le-am dat, dar şi ca unul care am insistat pentru tipărirea ei,
bineînţeles, o recomand din toate puterile mele. O recomand pentru toate categoriile de vârstă, dar
în mod special pentru tinerii intelectuali şi, mai cu seamă, pentru studenţi.
Tinerii, care au viaţa în faţă şi se pregătesc pentru viitor, e bine să
pornească în viaţă cu nişte lucruri ştiute, cu nişte lucruri învăţate de la
Părintele Arsenie, care le vorbeşte din carte.
Socotesc că nu-i cazul să insist asupra faptului
că recomand această carte, deoarece cartea se recomandă ea însăşi pe sine. Ceea
ce trebuie să fac eu, este doar să spun cu apăs că această carte nu este o
carte de lectură, ci este o carte de studiu. O singură lectură, o lectură
superficială, este pur şi simplu fără rost. Cartea fiind foarte densă, mai ales
în partea în care se prezintă gândirea Părintelui Arsenie, ea nu poate fi
asimilată şi impropriată decât insistând şi revenind. Deci,
când recomand cartea, recomand şi această stăruinţă asupra cuprinsului ei.
Ionuţ Gînscă ne face un mare dar, prin cartea pe
care ne-o oferă spre luare aminte, pentru binele nostru şi al celor din jurul
nostru şi pentru înmulţirea binelui din această lume. Îi mulţumim şi îi suntem
recunoscători că ne-a oferit această carte, care nu-i o carte ca cele multe, ci
este o carte de referinţă, al cărui folos îl vor cunoaşte toţi cei ce vor lua
aminte la cele scrise în carte şi le vor împlini după a lor putere. Nouă nu ne
rămâne decât să mutăm gândurile din carte în mintea noastră şi să le dăm viaţă,
prin împlinirea lor cu fapta. Dacă vom face aşa, va fi ca şi când Părintele
Arsenie va fi între noi, cu povăţuirile sale de odinioară. Luând aminte la
gândurile Părintelui Arsenie, va fi ca şi cum l-am fi întâlnit fiecare dintre
noi, la Mânăstirea de la Sâmbăta, la Mânăstirea Prislop, la Bucureşti şi
Drăgănescu, ori la Sinaia. Pentru noi, cei de azi, cartea de faţă ţine loc de
orice loc pe unde a putut fi întâlnit Părintele Arsenie. Ea este Părintele
Arsenie adus lângă noi, cu cuvântul său, care e acelaşi pentru noi, cum a fost
pentru cei care l-au auzit rostit prin viu grai.
Pentru toate acestea,
„Să mulţumim Domnului”, „Sus să avem inimile!”
Arhimandrit Teofil Părăian
Mânăstirea Brâncoveanu,
Sâmbăta de Sus
