I.
Voi,
care nu stiurati ce-i binele in viata
Si
nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi,
care in durere ati suspinat si-ati plans
Si
cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti,
Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si
mainile-Si intinde s-astampere furtuna.
II.
Voi,
pentru care viata n-a fost decat un chin
Si
zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi,
ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si
plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti
cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti
mangaiere la sanul lui Iisus.
III.
Voi
toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor
in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si
surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi,
pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I
Lui durerea si El va va-ntari,
Povara
vietii voastre cu El veti imparti.
IV.
Voi,
care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n
aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui
de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa
daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va,
si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n
cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.
V.
Oricare-ati
fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe
nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu
mila va primeste si bratele-Si intinde,
In
dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La
pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus
este-nvierea, veniti la El, veniti !
