Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.Foarte adesea mă uit la voi cum venind de la
depărtări mari, rupţi de oboseală, cu pâinea săracului în straiţă,
alergaţi la mănăstire şi rămâneţi zile de-a rândul ca să auziţi
cuvânt.Dacă cineva s-ar uita la voi prin paginile Sfintei Scipturi ar
spune cele spuse de proorocul Agheu către jidovii care nu mai mergeau la
Biserică
şi nu mai voiau să zidească templul din Ierusalim. Aceste
cuvinte vi se potrivesc şi vouă. Şi tot din cauza asta vi se întâmplă
ceea ce spuneam, că osteniţi de la mari depărtări, cu merindea săracului
în straiţă. Vi se întâmplă pentru vremea când nu mergeaţi la biserică,
la biserica voastră din sat, unde acelaşi cuvânt vi s-ar fi vestit încă
din tinereţe. Cuvântul s-a vestit dar voi aţi tăndălit şi-aţi rămas
acasă când se vestea cuvântul. Căci de unde era să înveţi să faci lucrul
lui Dumnezeu ca să se coboare peste tine şi peste casa ta
binecuvântarea lui Dumnezeu dacă n-ai fost la Biserică.Dar nu numai că
n-ai fost la biserică şi nu v-aţi îngrijit de casa lui Dumnezeu, dar nu
v-aţi grijit nici de Biserica pe care o avem în noi, căci aşa se spune
că trupul nostru este templu a Duhului Sfânt. Şi pe acesta l-aţi lăsat
să se dărapene.Iată cuvintele lui Agheu care se potrivesc aşa de bine şi
nouă. Căci cum să nu se potrivească cuvintele Scripturii la toţi.
Cuvintele lui Dumnezeu tuturor se potrivesc. Şi iată mustrarea lui
Dumnezeu printr-unul din prooroci făcută jidovilor pentru că nu mergeau
la biserică. Iată cum îi luminează şi cum îi îndeamnă să îşi repare
biserica:“Aţi tot aşteptat să aveţi mult, dar iată că aveţi puţin. Aţi
strâns mult şi Eu am risipit truda voastră! Pentru ce? Din pricina
templului acestuia care este dărâmat, iar voi zoriţi cu lucrul, fiecare
pentru casa lui! De aceea cerul se va încuia şi nu-şi va mai da roua sa
şi nici pământul roada sa. Eu am chemat secetă pe pământ şi peste munţi,
peste grâu şi peste vin şi peste tot ce creşte din pământ; peste oameni
şi peste dobitoace şi peste toată strădania mâinilor voastre”(Agheu
1.9-11).Le spune Domnul prin proorocul Agheu aceste cuvinte pentru că nu
mergeau la biserică şi nu-şi reparau templul din Ierusalim. Iar vouă
astăzi, când veniţi de la mari depărtări cu multă osteneală şi cu pâinea
săracului în straiţă, vi se potrivesc aceste cuvinte pentru că
lucrurile s-au întors. Căci cât a fost biserică în sat voi tăndăleaţi cu
alte lucruri. Cine poate zice că nu i s-a făcut cunoscut cuvântul lui
Dumnezeu încă din tinereţe?! Iată că acum trebuie să veniţi până aici şi
să faceţi osteneală ca asta.Şi de-ar fi fost mănăstirea într-un loc
unde a-ţi ajunge cu şi mai multă osteneală, cu şi mai multă greutate, să
ştiţi că şi acolo v-aţi duce, aşa de mare e durerea când uscă Dumnezeu
viaţa oamenilor. Aşa stau lucrurile într-o latură.Să vedem cum stau
lucrurile în latura în care se mai pot îndrepta. Şi vom pleca de la
cuvintele unui prooroc împărat. Iată ce zice Dumenezeu prin gura
proorocului David: “Ziua şi noaptea mă apasă mâna Ta şi se uscă vlaga
mea, ca de arşiţa verii. Mi-am mărturisit însă păcatul şi greşeala mea
n-am ascuns-o, şi-am zis: <> şi îndată a ridicat pedeapsa
păcatului meu. De aceea toată sluga credincioasă să se roage Ţie la
vreme cuvenită şi chiar potop de s-ar stârni, pe acela nu l-ar
potopi”(Ps 31.4-7).Aşa a păţit şi David cum păţeşte tot cel ce
păcătuieşte. Simte o uscăciune a vieţii, o tânjire a lui şi-a tuturor
lucrurilor sale. Simte sabia lui Dumnezeu atârnând asupra sa pentru
păcatele sale.Ce e de făcut?Astea-s şi necazurile care apasă peste toţi
şi care vă aduc pe voi la mănăstire. Pentru necazurile voastre osteniţi.
Căci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din ţepeneală, din
uscăciunea vieţii. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare până când
vei căuta să te tămăduieşti.Căci iată ce pricină are cu noi Dumnezeu. Nu
cu noi căci doar suntem fiii Lui ci cu relele noastre. Asupra relelor,
păcatelor, fărădelegilor noastre atârnă sabia lui Dumnezeu. Necazurile
acestea vă ustură şi din pricina lor vine apoi şi uscăciunea vieţii
voastre. Dacă necazurile sunt pricina pentru care veniţi aici, apoi
pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt fărădelegile voastre.Cum
să scăpăm de sabia lui Dumnezeu care atârnă asupra noastră sau de
păcatele nemărturisite căci pe acestea le urmăreşte sabia lui Dumnezeu?
Proorocul şi împăratul David zice: “<> şi îndată a ridicat – a
înlăturat – pedeapsa păcatului meu”. Ce trebuie să facem? Să ne
mărturisim toate fărădelegile noastre fără nici o ascundere şi-ndată va
înlătura Dumnezeu osânda, şi-ndată sabia nu va mai atinge viaţa ta.Însă
luaţi seama că pentru aceea atinge Dumnezeu viaţa ta cu necazuri, pentru
că nu te-ai mărturisit. Dacă zici că-ţi merg în curte şi-n viaţă toate
rău, apoi înseamnă că ai păcate de care Dumnezeu vrea să te desfacă. De
aceea să vrei şi tu ce vrea Dumnezeu, să te desfaci de rele, căci
Dumnezeu nu vrea ca să atârne în veac sabia Sa asupra ta.Să vă spun acum
câteva feluri în care simţiţi voi sabia lui Dumnezeu asupra voastră.Să
zicem că cineva îţi face vre-o nedreptate. Tu în toate privinţele eşti
cinstit şi o vecină, soţul, soţia sau unul din copii se va răzvrăti
împotriva ta şi-ţi va zice cuvinte de ocară, desfrânat, desfrânată,
cuvinte grele care-ţi pătrund inima ca o sabie şi nu pricepi ce poate
fi, ba te şi mânii şi dai şi tu cu o sabie asupra lui şi aşa se ajunge
la vrajbă şi la lucruri slabe. Şi vii aici ca să afli de ce păţeşti
asemenea lucruri. Şi afli aici că necazurile acelea, nedreptatea aceea
totuşi nu e o nedreptate ci este o nuia cu care Dumnezeu îţi aduce
aminte de păcatele tale pe care tu nu le-ai mărturisit. Şi păcatul e
acel cuvânt zis de vecina, de soţ sau de propriul copil, cuvânt care
te-a săgetat la inimă. Pentru că tu ai uitat să mărturiseşti preotului
unul din păcatele tale din tinereţe. Şi Domnul îţi aduce aminte. Tu
poate ai uitat că ai început căsătoria cu stângul şi apoi te-ai cununat
sau ai lepădat vre-un copil – şi aceasta e fărădelege înaintea lui
Dumnezeu. E o ispravă a curviei chiar dacă eşti cununată după lege. Sau
ai uitat să spui că numai ai osândit, sau ai gândit despre cineva
acelaşi cuvânt şi-ai uitat să-l spui la mărturisire. Dumnezeu însă n-a
uitat greşeala ta sau cuvintele tale. De aceea vrea ca să te spele, să
te curăţească de toate relele tale.Ce face cu tine? Doar îţi aduce
aminte de relele pe care le-ai făcut. De aceea toate relele care-ţi vor
fi împroşcate în obraz şi care vă vor săgeta la inimă nu le socotiţi ca
necazuri ci staţi locului şi cugetaţi: n-am şi eu oare vreo greşeală ca
asta? Pentru că vă spun că aşa lucrează Dumnezeu: îngăduie ca bărbatul
tău, vecina ta, copilul tău să-ţi spună cuvinte de ocară ca astfel să-ţi
aduci aminte de păcatul tău şi să te îndrepţi. Şi dacă tu ai uitat sau
ţi-a fost ruşine să-l mărturiseşti preotului – şi nu trebuia să-ţi fie
ruşine ci ruşine de păcatul tău numai – pentru aceasta a îngăduit
Dumnezeu să-l auzi din gura altuia şi cu toate că tu juri că nu eşti
vinovată de aşa ceva, şi acum nici nu eşti, dar ai acel păcat din
tinereţe şi nu l-ai mărturisit. Asta e pricina vrajbei: păcatele
nemărturisite.Şi când pricepi vrajba cu rostul ei, trimisă fiind de la
Dumnezeu, atunci recunoaşte-ţi păcatul tău şi spune-l sub patrafir ca să
nu mai atârne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta “<> şi îndată va
înlătura pedeapsa păcatului meu”. Căci zice în alt loc: “Multe sunt
bătăile care ajung pe păcătos; iar pe cel ce se teme de Domnul, mila îl
va întâmpina”(Ps 31.11). Da, necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi
oamenii.Cum te-ai teme de un şarpe pe care l-ai avea în buzunar şi-ai face ce-ai putea numai să scapi de el, ai arunca şi haina de pe tine cu el cu tot numai să scapi, căci poate găuri buzunarul şi să te muşte, tot aşa să faceţi şi cu păcatele.De aceea vă spun să faceţi spovedanie curată cum n-aţi făcut în viaţa voastră. Iar de vă veţi aduce aminte şi de păcatele pe care vi le-a adus aminte soţul, vecina, propriul copil, apoi rugaţi-vă şi pentru gura slabă care v-a atras luarea aminte căci prin aceea lucrarea lui Dumnezeu s-a făcut.Credeţi voi lucrul acesta?! Apoi ţineţi-l minte. Pentru cel care te ocărăşte roagă-te, ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el şi-şi va întoarce şi Dumnezeu faţa cea luminoasă spre tine. Biruiţi răul cu binele căci de partea binelui e Dumnezeu şi oare nu e mai tare Dumnezeu ca răul?Lipiţi-vă inima de lucrul lui Dumnezeu căci zice Domnul: “cheamă-mă pe mine în ziua necazului tău şi te voi ajuta”. Nu mai chemaţi pe dracul, pe bată-l Crucea, căci dacă tot pe el îl chemaţi el vă va ajuta şi el vă va aduce risipă şi moarte.Deci lipiţi-vă de cele ale lui Dumnezeu. Şi chiar de vă trimite necazuri, apoi vi le trimite cu rost. Şi de-ndată ce vei mărturisi păcatul tău Domnul va ridica pedeapsa păcatului tău. Şi chiar de vor mai veni necazuri asupra ta tu nu le vei mai socoti necazuri ci mila lui Dumnezeu cu tine şi aşa vei ieşi biruitor asupra lor. De aceea rugaţi-vă pentru cei care vă blestemă. Şi asta stă scris! Căci lucru bun fac dar nu vedeţi voi.Cum v-am mai spus, toţi cei ce vreţi să coboare umbra lui Dumnezeu peste viaţa voastră, să dobândiţi ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastră şi peste ostenelile mâinilor voastre, curăţiţi-vă sufletele voastre cu rugăciuni, cu spovedanie curată şi cu post. Şi veţi vedea cum are să vie mila lui Dumnezeu şi ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta şi asupra a tot lucrul mâinilor tale. Amin.(Cuvânt ţinut în Sfânta Biserică în ziua de 25.02.1942)
