De
obicei oamenii nu se întorc la Dumnezeu decât atunci când dau de
primejdii, adică atunci când îi ajunge dreptatea dumnezeiască din urmă
şi trebuie să dea seama de ce au facut. Nu e rău să te
Poate
tocmai pentru că e aşa de smerită judecata aceasta milostivă, nu pot să
vie la mântuitoarea ei binefacere aproape nici unul dintre cei cu
mintea plină de "ştiinţă" şi afumată de mândrie. Cum să poată veni, ei
care ştiu totul, ei care stăpânesc peste oameni, să vie în genunchi
înaintea unui simplu preot şi să-şi înşire toate fărădelegile şi
necazurile lor. Nu, asta mândria n-o poate face, să vie de bună voie la
smerenie. De aceea, ei dau de asprimea dreptăţii care-i fierbe în zeama
lor până li se moaie oasele trufiei.Taina pocăinţei sau mărturisirea e
al doilea botez: botezul lacrimilor. Sunt trei botezuri care ne curăţesc
de toate: primul, prin care intrăm în obştea creştină e botezul din apă
şi din Duh, sau naşterea a doua când suntem înzestraţi cu darurile
Duhului Sfanţ, după atotştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu. Acesta nu
se mai repetă. Al doilea e botezul pocăinţei, sau al lacrimilor, pe
care îl putem face şi trebuie făcut, ori de câte ori ni se încarcă
conştiinţa cu greşeli faţă de Dumnezeu, fată de oameni şi faţă de noi
înşine. Iar al treilea e botezul sângelui care, dacă se întâmplă să vie
necăutat de noi, de asemenea ne spală toate păcatele, mai ales dacă ne-a
venit din hotărâta mărturisire a lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat
şi a Sfintei Sale Biserici. Acesta e un dar pe care-l dă Dumnezeu cui şi
cui, din vreme în vreme, mai ales în vremea de prigoană a credinţei
creştine drept-măritoare. Acesta iarăşi nu se mai repetă, şi nu atârnă
de noi în privinţa venirii, ci numai în privinţa primirii. Sfântul Ciril
ne învaţă1:
"Dacă
cineva nu primeşte botezul nu se mântuieşte, afară numaide mucenici,
care primesc împărăţia şi fară de apă. Mântuitorul, când a mântuit lumea
pe cruce şi când I s-a împuns coasta, a izvorât sânge şi apă ca să se
boteze cu apă cei ce se botează în vreme de pace şi să se boteze cu
sângele lor cei ce se botează în vremea prigoanelor. Mântuitorul numeşte
şi mucenicia botez, când zice: "Puteţi să beţi paharul pe care îl beau
Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?"2
Lucru de mirare, că pentru pricini pământeşti se găsesc mii şi milioane
de oameni, care merg cântând la moarte, dar pentru împăratul Cerurilor
abia se mai găsesc puţini, din când în când care să fie liniştiţi şi
bucuroşi de moarte. Pentru aceasta trebuie ochii spălaţi mai bine ca să
vadă mai departe decât stadia vieţii acesteia vremelnice, precum erau
odată sfinţii mărturisitori ai lui Dumnezeu, fericiţi să treacă prin
porţile focului şi ascuţişul săbiei la împăratul sufletelor, Mântuitorul
nostru. In Taina spovedaniei rogi pe Dumnezeu, căruia I te
mărturiseşti, - de faţă fiind şi sluga Sa, tălmaci al voii Sale către
tine şi chezaş al tău către Dumnezeu - să-ţi ierte mulţimea relelor ce
le-ai făcut, înşirându-le pe toaie după cum te ajută conştiinţa. Şi bun e
Dumnezeu, căci te iartă de toate datoriile tale, dar numai dacă ierţi
şi tu din inimă, greşelile fraţilor tăi. Dacă nu ierţi, nici Dumnezeu nu
te iartă. Şi trebuie să iertăm la nesfârşit, pe toţi din toată inima.
Cei vechi se rugau pentru cei ce-i schingiuiau şi le cuprindeau
picioarele, binecuvântând pe cei ce-i duceau la moarte; iar alţii
ziceau,că ar trebui să cumpărăm cu aur ocările şi necazurile ce le
pătimim de la oameni. Totul e să te învoieşti aşa, pentru Dumnezeu, şi
El îţi ajută; căci adevărat nu e după fire să iubeşti din toată inima pe
cel ce te ucide în tot felul, ci e mai presus de fire. Acesta e
înţelesul şi capătul acestei judecăţi milostive a lui Dumnezeu,
redobândirea iubirii fără margini, întoarsă de la toate păcatele spre
Dumnezeu unul şi spre toţi oamenii. Cât se poate prinde de minunea
acestei sfinte taine, iată spunem că ea lucrează revenirea oamenilor la
nerăutatea pruncilor.
(Parintele Arsenie Boca - Cararea Imparatiei)
