Ceea ce te frapeaza rasfoind dosarul parintelui
este multimea anexelor. Sute de acatiste si de scrisori nu au mai ajuns niciodata la
destinatar. In schimb, pe fiecare plic o mana vigilenta mazgalea un ordin: “A
se urmari operativ semnatarul”. La suferinta parintelui, Securitatea a adaugat
mereu, ca o drojdie imunda, suferinta nevinovata a credinciosilor, a celor care
ii cereau disperat ajutor.
Din delatiuni si rapoarte rezulta ca Arsenie Boca era
urmarit pas cu pas, zi si noapte, prin prieteni sau simpli observatori, in
biserica sau pe strada, in atelier sau in intimitate. Cu o precizie diabolica,
paginile dosarului recompun zile intregi din viata parintelui: la ce ora a
iesit din casa, cum era imbracat, in ce tramvai s-a suit, ce loc a ocupat, cine
a trecut pe langa el, cine i-a adresat vreo intrebare. La coborare, toti cei in
cauza erau legitimati, pusi sa dea declaratii. Pagini intregi cu nume si
adrese: Izvor 123, Dunavat 74, Boteanu 53. Nume de oameni fara nici o vina.
Alaturi, pagini si mai rusinoase: turnatorii pline de venin si invidie ale unor
apropiati (unii preoti cu renume), care nu se sfiau sa scrie: “Fachiristul
Arsenie Boca”... “Paranoic ca si Sandu Tudor, care voia si el sa aiba aureola
de mare duhovnic.”
Pare greu de crezut, dar dezordinea de ani si
inscrisuri din dosar ascunde o minutie patimasa de colectionar: pagini de
jurnal, mici insemnari, ba chiar si taieturi din ziare, ocazie cu care constati
ca parintele reprezenta o problema de stat inca din 1944, cand ministrul
Cultelor din acea vreme, Popa Burducea (cel cu steaua si cu crucea), a dat
ordin sa fie anchetat. Marea spaima a regimului era ca la slujba parintelui de
la Saliste participasera tarani din 41 de sate! Autoritatea parintelui era prea
mare, iar vorbele lui - o cumplita primejdie: “Sa nu luati arma in mana si sa
aparati alte teritorii decat acelea care ne apartin si pe care sunt cladite
urme de credinta romaneasca (...). Iubiti-i pe preoti acum, cand ii mai aveti,
caci va veni o vreme cand nu-i veti mai avea”.
La fel se intampla si in 1946, cand parintele este
anchetat pentru cele afirmate intr-o predica: “Lupii vor fi sfasiati de catre
oile atacate. Credinciosii, desi mai putini ca numar, nu vor putea fi suprimati
de puterea numerica a celor lepadati de credinta, atata timp cat vor sta
stransi in jurul Bisericii”.
