In ciuda oricaror indaratnice pareri, biografia
parintelui a fost o pagina de calvar. Dosarul sau de Securitate, pe care nimeni
nu a avut pana acum curiozitatea sa-l cerceteze, dezvaluie o realitate
cumplita: urmarit si hartuit ca un hot, Arsenie Boca trebuia sa fie intinat
moral. Pe dosarul de urmarire operativa nr. 564, colonelul Gheorghe Craciun
scria: “A se strange material compromitator contra lui Arsenie Boca”, adaugand
apoi, intr-un raport separat: “Arsenie Boca este un element ostil si dusmanos
regimului, care cauta sa deruteze oamenii de la munca, infiltrandu-le in suflet
misticismul si fanatismul, speculandu-le in acelasi timp ignoranta. Fata de
cele de mai sus s-au luat masuri pentru a se face o retea informativa serioasa
in mediul acestuia, in sensul de a trimite la el elemente bine instruite,
eventual travestite (adeseori in monahii si monahi, n.n.), care sa caute a-l
compromite (...) Mutarea lui Arsenie Boca in alta parte nu rezolva problema,
atata vreme cat nu e compromis”.
Acuzat de toate relele pamantului (inclusiv
legionarism), parintele va fi arestat in mai multe randuri si condamnat la doi
ani de Canal, intr-un proces cu usile inchise. Motivul: omisiune de denunt si
misticism. In tot acest timp, implinind parca vorbele din Biblie, parintele s-a
daruit chiar locurilor de pedeapsa si surghiun: Prislop, Draganescu (biserica
pe care a pictat-o integral), Schitul Maicilor. Surghiunul vremurilor atee
razbate din fiecare pagina a dosarului, invaluind faptura parintelui cu aura
stralucitoare a martirului intru Hristos.
