Cel
cu adevărat smerit, când este nedreptăţit, nu se tulbură nici nu se
apără în privinţa acelui lucru de care a fost nedreptăţit. Şi primeşte
clevetirile ca şi cum ar fi adevărate şi nu se îngrijeşte să convingă pe
oameni că a fost clevetit ci îşi cere iertare. Că unii şi-au atras
asupră-le numele de neastâmpăraţi, deşi în realitate nu era aşa, iară
alţii au răbdat să fie numiţi curvari, deşi erau departe de curvie şi
rodul păcatului, pe care nu-l făcuseră. Cu lacrimi l-au mărturisit în
public şi-şi cereau iertare pentru o nelegiuire care n-o făcuseră, deşi
erau încununaţi cu toată curăţia şi nevinovăţia în sufletele lor, cu
plângere de la cei ce-i nedreptăţiseră.
Tu crezi că ai smerenie; alţii se învinovăţesc pe sine-şi, tu însă nu suferi nici când alţii te învinovăţesc şi te declari plin de smerenie. Dacă eşti smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare şi vezi dacă poţi răbda nedreptatea, fără să te tulburi. Cu luare aminte să vorbeşti în faţa unuia care-i trufaş în cuget şi bolnav de pizmă. Căci pe măsură ce tu vorbeşti el răstălmăceşte spusele tale după bunul lui plac şi din lucrurile cele bune pe care le-ai spus, el caută prilej de a face pe alţii să se poticnească.
Tu crezi că ai smerenie; alţii se învinovăţesc pe sine-şi, tu însă nu suferi nici când alţii te învinovăţesc şi te declari plin de smerenie. Dacă eşti smerit cu cugetul, pune-te singur la încercare şi vezi dacă poţi răbda nedreptatea, fără să te tulburi. Cu luare aminte să vorbeşti în faţa unuia care-i trufaş în cuget şi bolnav de pizmă. Căci pe măsură ce tu vorbeşti el răstălmăceşte spusele tale după bunul lui plac şi din lucrurile cele bune pe care le-ai spus, el caută prilej de a face pe alţii să se poticnească.
